Ionian Spirit

„Alo, Fabio?”
„Hella Christos, ce mai faci?”
„Bine, bine, tu?”
„Bine, mulțumesc, cum merg treburile?
„Am vândut barca.”
„Ce-ai făcut?”

Prima dată când am văzut barca Ionian Spirit a fost în 2019.
Parcă ar fi fost acum un secol.
Navigam cu Nitroglicerina mea furioasă, aveam Sparti la babord și Perigiali la tribord.
Apoi am văzut-o, splendidă, cu farmecul acela vechi și cu cele două catarge din lemn ca și scândurile ei.
Am decis să pun capăt plăcerii şi să văd mai de aproape acea barcă minunată.
Trebuie să recunosc, mă săturasem pentru ziua aceea.
Nu mai am 20 de ani și să mergi cu viteza vântului după câteva ore te obosește. La nivel fizic mă refer.
Așa că am coborât velele, am întors și m-am apropiat curios cu Nitroglicerina făcând pe geloasa recalcitrantă. Ca şi cum ar fi vrut să spună „ce s-a întâmplat, îți plac bunicile acum?”.
Cu cât mă apropii mai mult, cu atât sunt mai fermecat de liniile ei de altădată. Îmi pun prova în vânt la câțiva metri de ea și atunci, bineînțeles, căpitanul urcă pe punte să vadă cui aparțineau acei 11 metri de catarg care dansau atât de aproape de barca lui.
„Kalimera, ola kala?” îmi spune Christos.
„Da da, da, totul este în regulă, am venit să vă admir barca”.
„Oh, mulțumesc.”
„Este prima dată când o văd”.
„Da, tocmai am ajuns.”
„După cum vorbiți italiana, îmi imaginez că ați lucrat în Italia până acum.”
„Nu chiar, dar am mulți prieteni italieni….. a ta ,este de curse?
„Da, voi fi la Regata de peste două săptămâni.”
„Ah, bine, atunci ne vedem acolo!”
Moment de incertitudine…
„Vii să urmărești regata?”
„Într-un fel… voi fi barca juriului.”

Ediția din 2019 a fost ultima Regată care merită menționată, am făcut un dezastru care va fi povestit în cărțile de istorie.
Nitroglicerina cu mine, Dave (Scoția) și Alan (Anglia) la bord a fost aproape de a se scufunda la start trecând la 3 centimetri de pasarela lui Ionian Spirit, barca juriului.
Partea amuzantă a fost că totul a fost în zadar, pentru că am pornit pe locul 46 din 49… apoi am terminat pe locul trei, dar voi scrie despre asta altă dată.
Ionian Spirit a devenit o prezență constantă în anii care au urmat, placidă și liniștită în timp ce străbătea apele frumoase și cristaline care îmbrățișează arhipelagul.
Apoi, în 2022, Christos m-a sunat.
Ne-am întâlnit în Karya, în piață.
Era iarnă, era absurd de frig în ciuda soarelui, iar eu am avut ideea nesănătoasă de a merge acolo cu motocicleta.
„Oricum nu sunt decât șase kilometri”, i-am spus Alinei, care dădea din cap încercând să mă convingă că nu este o idee bună.
Am ajuns înghețat.
Christos era acolo cu un băiat cu părul lung, castaniu și creț, care arăta foarte bine.
„Bună, Fabio.”
„Ela Christos, ce mai faci?”
„Eh, să zicem că bine…”.
„Nu se poate să fii bine după ce ai vândut Ionian Spirit.”
„Eh, dar știi… Am o mamă în vârstă și nu prea am timp să mă dedic ei, asta e…”
A lăsat fraza să moară acolo, apoi a reluat….
„El este Francesco.”
Ați auzit vreodată greacă vorbită cu accent sicilian?
Nu?
Ei bine, este o experiență frumoasă.

Francesco este simpatia personificată.
„Încântat de cunoștință, Francesco Giordano.”
„Încântat Francesco, eu sunt Fabio.
Francesco este un fost pilot de Formula 3 care nu a renunțat complet la curse.
In curte are parcate un AMG A-Class și un GTR de 600 de cai putere care, atunci când urlă din țevile de eșapament, îi trezesc până și pe cei surzi.
El a cumpărat Ionian Spirit, care, nu ar fi putut cădea pe mâini mai bune.
Și-a petrecut toată iarna și toată primăvara reparând tot ce se putea.
Din când în când mă suna să-mi ceară un sfat iar eu mă duceam pe șantier.
Acesta era într-un nor de praf constant, în timp ce înăuntru, ca niște furnici , muncitorii nu-și dădeau niciun răgaz unii altora.
Nu puteam înțelege cum putea fi gata pentru sezon și totuși au reușit să o facă la timp.
Era frumoasă, când am văzut-o lansată din nou în apele Mării Ionice, devenise splendidă.

„Mi-ar plăcea să fac ceva special cu ea, ceva ce nu s-a văzut încă aici, în Lefkada.”
„Ei bine, Frà, aș spune că croazierele de lux sunt la ordinea zilei.”
„Da, acesta este obiectivul, dar aș vrea să îndrăznesc mai mult.”
Când Francesco vorbește în italiană, înclinația sa siciliană este evidentă. Este italo-grec, sau mai degrabă siculo-grec, așa cum îi place să se numească.
„Uite, eu sunt somelier și am făcut întotdeauna degustări de vinuri pe catamaranul meu, doar că, având în vedere spațiul nu am putut niciodată să asortez felurile de mâncare așa cum mi-aș fi dorit.”
„Ah, la bord am atât o bucătărie cât și un grătar, dacă doreşti, spune-mi doar ce să gătesc.”
„Dacă am face degustări cu mâncăruri asortate la fiecare tip de vin?”
„Exact asta mi-ar plăcea să fac! Ceva inovator! Face deja cineva de aici așa ceva?”
„Nu din câte știu eu…”

Degustarea inaugurală a fost o zi de care ne vom aminti ani de zile.
Au fost prezenți, Francesco și Annamaria, socrii săi, Kostas și Anna, și gașca britanică din Vafkeri, care, ca întotdeauna, nu ratează cele mai bune ocazii de ținut minte ,Alina şi eu ,bineânțeles.
Lion și Charmain au renunțat din motive personale, dar în schimb au venit Elio și Sonia din Syvota.
O zi memorabilă.

La acea vreme, comandantul lui Ionian Spirit era încă Minas, un tip dur.
Un grec forjat in Oceanul Indian, crescut cu lemn și motoare diesel în doi timpi.Chiar dacă Ionian Spirit nu e deloc ușor de manevrat, el o învârtea ca pe un lac.
Ne-am regăsit în Perigiali, am urcat la bord și, după ritualul de încălzire a motorului, ticăitul imensului diesel cu 3 cilindri ne-a hipnotizat.
Ne-am îndepărtat de doc cu o manevră pe care nu o găsești scrisă în manuale. O manevră pe care astăzi Francesco, cu toată încrederea talentului său de a conduce orice lucru cu motor, ți-o face la câțiva centimetri de betonul digului.
Ionian Spirit s-a îndreptat spre canal, apoi, după Scorpio, căpitanul a virat la stânga pentru a ajunge în splendidele golfuri din nord-vest, nu înainte de a face o incursiune pirat în golful Porto Spilia.
Ancorarea a fost o altă manevră dintre acele care te lasă fără cuvinte.
Minas a ancorat într-un spațiu în care cu Nitro aș fi avut îndoieli în a face asta… nu e nimic de făcut băieți, grecii sunt născuți pentru a fi puși la conducerea unei bărci.
Ca și cum ar fi fost cel mai firesc lucru din lume , căpitanul a pornit grătarul la câteva minute după ce a oprit motorul.

Îmi încep degustarea, le explic oaspeților diferențele dintre tipurile de pahare și de ce sunt diferite, și îi surprind cu două vinuri spumante fantastice din sud Italia, care se găsesc acum pe lista de vinuri Ionian Spirit.
Pe listă găsiți şi vin alb din Grecia;
Moskofilero din Peloponez, Assyrtiko din Santorini… Și apoi trecem la un rosé de la Muntele Athos.
O degustare fantastică. O perlă după alta.
Toate însoțite de mâncărurile excelente pregătite de talentata Annamaria.
Când ești într-o companie bună și te simți bine, abia observi trecerea timpului.
Cele două veliere din golf dispăruseră ca prin farmec.
Am rămas singuri, cu păsările cântând și cu briza răcoroasă care sufla printre grinzi.
Ce înseamnă un moment de magie în timpul unei zile?
O clipire care ne readuce la normalitate?
Un fâlfâit de aripi de rândunică ,care ca cel mai bun pilot acrobat, trece la milimetru de catarg?
Sau doar conștientizarea faptului că trăiești o clipă atât de frumoasă încât aproape că ți-e frică să respiri pentru a nu sparge cristalul purității sale?
Nu știu… dar ceea ce știu este că este splendid să-ti aminteşti de toate acestea.

„Ehy Fab… ce zi minunată am avut din nou astăzi!”, imi zice Dave câteva ore mai târziu, când ne-am întâlnit în Vafkeri, plimbându-ne câinii.
Felul în care a spus-o a fost cel care a făcut diferența.
Ceea ce simțea în timp ce o spunea.
Apoi ne-am dat seama…
Ionian Spirit… Spiritul ionic. Sufletul lui.
Navighează pe mare din 1956. O enciclopedie a emoțiilor, pentru cei care știu să asculte.
Abia aștept să mă întorc la bord…chiar şi acum, în timp ce scriu aceste rânduri.